joi, 7 martie 2013

Drum blocat prosteşte, de nişte 'oi, la prima oră a dimineţii


În urmă cu cca. o lună, ieşirea Străzii Ferdinand spre "Podul de la Maternitate" a fost blocată nitam-nisam de nişte 'oi. Era într-o după amiază ploiasă, cu circulaţie anevoioasă. Fără niciun indicator care să oprească accesul auto spre zonă, 'oii au tras un utilaj de-a latul drumului. La claxoanele şoferilor nemulţumiţi că se blocau şi n-aveau nici măcar unde întoarce maşina, 'oii mugeau ceva în sensul: Nu vezi, bă, că se lucrează?
De atunci, pe "Podul de la Maternitate" şi apoi spre ieşirea din oraş s-a putut ajunge numai dinspre Libertăţii, traversând la mica înţelegere Staţia Peco Petrom din zonă.
Până ieri, când alţi 'oi (sau tot aceia?) au blocat şi ieşirea dinspre PECO: pe la ceasurile opt fără ceva, când era mai mare aglomeraţia în zonă (unii vrând să intre, alţii să iasă din oraş), 'oii au pus o barieră lângă staţia de carburanţi şi au început să o păzească astfel încât nimeni să nu mai poată trece nici pe jumătatea de fir de trafic. Tot ca la blocarea capătului sudic al Străzii Ferdinand, pentru că n-au fost puse indicatoare în zona Libertăţii ori măcar a Vămii, maşinile veneau, se înghesuiau, n-aveau unde întoarce şi tot tămbălăul de rigoare...

'oilor, v-a ieşit din nou! Sunteţi cei mai tari 'oi!






luni, 4 februarie 2013

sâmbătă, 2 februarie 2013

Ţigănia de uzină care devenise Hervil a fost vândută unui indian căruia îi place curăţenia


Ce destin pentru fosta Întrepreprindere de Echipamente Hidraulice "a lu' Ceauşescu"!
Când am cunoscut-o, în anii '80 (ne-au dus acolo profesorii de la "Lahovari", probabil să ne demonstreze ce ne aşteaptă dacă nu învăţăm carte :) ), uzina era un furnicar de muncitorime în salopete albastre şi curate , iar podurile rulante, forjele, cuptoarele de tratare termică şi utilajele de prelucrare prin aşchiere vuiau. Calitatea şi curăţenia erau la ele acasă şi mare parte din producţie era exportată în SUA, dacă nu greşesc, în orice caz - ni s-a explicat - comenzile pentru extern erau regula, nu excepţia.

După '90 s-a ales praful, ca de toate cele bune din ţara asta; într-o vreme, fosta unitate industrială de elită ajunsese a se mândri cu reuşite tehnice constând în săniuţe pentru copii, făraşe, vătraie, grilaje pentru morminte, suporturi pentru lumânări etc. În condiţiile destructurării industriei naţionale, a prostului management, a urmat decapitalizarea totală, acumulările de datorii, concedierea şi plecarea personalului bine pregătit, iar vânzarea către "investitorul" strategic Pepenel şi directoratul ginerelui Burlănescu au părut, în această situaţie, fireşti precum curgerea Oltului de dincolo de gardul uzinei. Deşi nu-s de vină şi pentru asta, nu pot să nu remarc rezonanta numelor Pepenel şi Burlănescu, ultimul fost şi mare subprefect PDL, în alte vremuri de tristă amintire.

Zilele trecute, din nou datoare-vândută, urâtă, murdară şi fără nicio perspectivă, S.C. Hervil şi-a schimbat iar proprietarul: a fost vândută de către acţionarul majoritar Pepenel (99%) şi fiica sa (1%) unui investitor indian, ale cărui prime priorităţi cică ar fi curăţenia şi schimbarea aspectului ţigănesc a ceea ce a mai rămas din uzină. Investitorul indian are şi o dilemă, legată de armonizarea sărbătorilor hinduse cu cele româneşti, pentru zilele libere ale muncitorilor şi personalului, în general. Cel puţin deocamdată, director al uzinei rămâne ginerele Burlănescu...